« Se sfinţesc verighetele? | Principal | Lumea creştină virtuală »
POEM NETERMINAT 18 – Rugă
de Marin Toma | Mai 15, 2008
De ziua ta, Neguţa
Să îmi apari în vis,
Să îţi sărut guriţa
Şi ochii care-au plâns,
Să vii mereu în casa ta.
Pe locul unde ne-am trăit
O tinereţe… nu-i aşa?
Şi unde am îmbătrânit.
Căci fără tine-mi este greu
Şi zilele- mi sunt cenuşii
Iar de atunci, eu plâng mereu
De ce-ai plecat şi nu mai vii?
Din seara Sfântă de Crăciun,
Rămâi …o neuitată-n veci
Când te rugam să mai rămîi
Iar tu-mi spuneai… că ai să pleci.
Topice: Poezii | Comments Off on POEM NETERMINAT 18 – Rugă
Comentarii închise.
