« Ctitorii | Principal | CE SE-NTÂMPLĂ, OARE, CU ROMÂNIA…?! »
CASA COPILĂRIEI
de Nicolae Nicoară-Horia | Octombrie 2, 2010
Cuvântul de atunci mereu dospeşte,
Noapte de iarnă, fericit sub ţol-
„Culcă-te şi tu şi te-odihneşte,
Stinge, Copchile, lampa cu petrol!
Ce tot te scri acolo murmurând,
Îţi pierzi vederea de atâta carte…”
Acum ea mă citeşte rând cu rând
Şi Ochii ei se bucură departe…
Sărmană Mamă, raiul meu dintâi
Şi cel din urmă când o fi să fie,
De-a pururea de veghe să rămâi
Pe dealul meu uitat în Poezie…
Acum se prinde Postul de Crăciun,
N-auzi cum bate luna în fereastră?
Noapte de iarnă, în cuvânt m-adun,
E stinsă lampa în Căsuţa noastră…
14 Noiembrie 2009.
Topice: Poezii | Comments Off on CASA COPILĂRIEI
Comentarii închise.
