« SIHASTRUL DE LA ROHIA – UN DĂRUITOR CARE A DOBÂNDIT VEŞNICIA (2) | Principal | SĂ NĂDĂJDUIM, ÎN CIUDA DIAVOLULUI… »
7-…”ÎN POST” DE ARTĂ POETICĂ…
de Adrian Botez | August 9, 2010
(XVI) – cu ce se poate măsura păcatul
când viaţa-i tare scurtă şi naivă?
am suflecat un şarpe – renegatul:
sufletul cinic s-a-ngropat arhivă
atâtea rele pe văzduh sunt scrise
atâtea morţi viaţa-mi arde-n vise…
nimic nu-mi dă răgaz şi nu mă iartă:
voi încerca, din sânge, să fac artă!
chiar de-aş putea, copil, să plâng uitare –
umbra mi-atârnă, hâdă, de picioare:
sunt osândit prin gestul de iertare
şi sunt vomat de floare, înger, soare…
îngenuncheat în mine, plânge-un alt:
din mine-n el, întârzie un salt…
Topice: Poezii | 1 Comentariu »
9 August 2010 la 10:42
Fabulos şi sensibil, prin trăirile adânci pe care le inspiră ( şi mai ales, cunoscându-l pe Omul Adrian Botez), nu ai cum să nu guşti din nectarul ce picură peste fierea fiinţei, nu ai cum să nu simţi alinarea şi mângâierea versurilor – ubicuitatea moralizatoare a scrierilor domniei sale. Gh. A. Stroia