« Ofranda | Principal | PĂRINŢII NOŞTRI »
Traian Vasilcau – poetul luminii și bucuriei
de Ligya Diaconescu | August 27, 2009
Scriitor complect și complex, poemele sale izvorasc direct din credință, din conștiința religioasă pură în continuă legătură cu Dumnezeu.
Crucificăm cuvântul ne-ncetat,
Urcându-l pe Golgota fără teamă.
Memoria se dă-n spectacol, mamă,
Și întâlnirea-n Domnul am ratat
Cartea este pentru Traian Vasilcau ca o lumină şi o bucurie, asemenea unei revelaţii divine. A sorbit învăţătura creştină din gura mamei sale, moştenind o credinţă puternică pe care şi-a întărit-o prin lecturi biblice şi morale. În acest sens el a fost si este un autodidact autentic.
De o modestie ieșită din comun, de o blândețe inimaginabilă în aceste vremuri, pline de criză, Traian stârnește în noi dorința de a fi mai buni, mai încrezători, mai puri.
Mergând pe firul textelor biblice, „ajutat de Sfântul Duh“, poetul vrea ca prin aceste poeme, prin versurile sale, să salveze „sufletele celor necredincioşi“, prin exemplul propriu, prin condamnarea personală pentru că Iisus a venit în lume să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă şi la mântuire:
Doamne, Tu potir cu stele
Ceruit, monăstiresc,
Pune lacăt gurii mele,
Urii mele, când hulesc
“Psalm continuu”
Hulit şi blamat de unii, preţuit şi iubit de mulţi, va înfrunta cu seninătate şi tăcerea, şi contestările, biruind prin cărţile şi înţelepciunea sa, în care se exprimă veşnicile adevăruri, izvoare de bunătate, pace şi întărire sufletescă pentru toţi iubitorii de limbă şi cultură românească.
Creaţia lui Traian Vasilcau este impregnată de personalitatea sa ce alternează între eleganţă, suavitate şi o energie care răzbate dincolo de fiinţa sa, demonstrată de pasiunea lui pentru literatura, care l-a atras de timpuriu și dragostea pentru Dumnezeu.
Mişcarea vieţii poetului e concentrată exclusiv în absolutul Dumnezeirii. Nu-şi îngăduie altă aspiraţie, astfel încât poezia rămâne o însoţitoare, element conex al gravei experienţe spirituale, al itinerariului său de foc. Nu arta e problema, ci Dumnezeu.
În testamentul meu pentru vecie,
Un drept mai vreau, rămâne neînfrânt:
Să pot trăi exclus din poezie,
Dincolo de cuvinte – în Cuvant!
Gânditorul, istoricul și filozoful Traian Vasilcau a rămas un credincios şi un suflet apropiat de Dumnezeu, plin de înţelepciune şi iubire de oameni.
Incontestabil, poezia românească n-a strălucit prin religiozitate. După toate probabilităţile, din pricina spiritului incredul, practic, înclinat spre zeflemea al românului, care mai curînd se resemnează cu schepsis şi ironie decît să adore sau să se supună cu scrupulozitate vreunui canon.
Om al cuvîntului prin definiţie, poetul e sensibil cu deosebire la relaţia dintre Dumnezeu şi cuvînt. Conform Vechiului Testament, Cuvîntul divin reflectă o înţelepciune anterioară Genezei, iar pentru Sfîntul Ioan Cuvîntul era însuşi Dumnezeu, dăinuitor în eternitate.
Prin psalmii săi, de-o fervoare regizată cu înalt har literar, Traian Vasilcau se probează a fi unul din cei mai însemnaţi poeţi religioşi ai literelor noastre.
“Poeţii sunt aceastã mãrturie a învierii lui Isus Christos în istorie şi a prezenţei Duhului Sfânt în viaţa noastrã”- spunea Ion Alexandru.
Traian Vasilcau este unul dintre ei .
“În puterea Bibliei, vestitã de poeţi, stã Cuvântul capabil de a schimba viaţa oamenilor. Ce poate fi mai minunat decât a schimba viaţa unui om? Sã stiţi cã un poet extraordinar poate schimba viaţa unui om, un om care este în stare sã se spânzure, care nu mai are nici o nãdejde. Este vorba de schimbarea vietii şi a direcţiei oamenilor”- preciza acelasi poet Ioan Alexandru , si el un mare iubitor de Dumnezeu.
Uneori când ne cuprinde deznădejdea, trăind aici, între nisipurile mișcătoare ale Răsăritului și strigând tare să se audă că nu am murit, întoarcerea la Sfinții Părinți este cu adevărat mântuitoare, scăpându-ne de veacul desacralizat; simțim cu adevărat schimbarea la față a „omului nostru interior”, cuvântul lor deschizându-se ca o cămară de nuntă unde sufletul Răsăriteanului se poate, în sfârsit, dărui Mirelui
său, Stapânul și Domnul, Mielul și Poetul întregii zidiri, Logosul divin.
Marii poeți religioși au văzut în poezie o nuntă de taină care nu ține de omul exterior, de Adam cel ce se ascunde de Dumnezeu în înserarea Raiului; pentru ei poezia înseamna rațiunea de a fi a omului nostru lăuntric; numai acolo, în cămara de nuntă, este posibilă vorbirea cu Dumnezeu; ieșind din raza ochiului lui Dumnezeu omul lăuntric se usucă, se pustiește și atunci suferă omul întreg – omul întreg se sălbăticește, devine irațional.
Poezia lui Traian Vasilcau este …calea sufletului, educație spirituală și îndemnul vădit de a-l iubi pe Bunul Dumnezeu și a-i cere iertare și viață veșnică, prin mântuire.
Nu puțini sunt cei care – “caută” versurile, sorbindu-le cu nesaț, ca pe adevărate rugăciuni.
Eu sunt un asemenea suflet, care nicicând nu mi-am ascuns admirația și credința în Dumnezeu.
Așteptăm de la Traian Vasilcau, noi opere care să ne încânte inima și sufletul.
Doamne Ajută!
————————————————————————————–
TRAIAN VASILCAU – Activitate și apariții editoriale
Data şi locul naşterii:
2 aprilie 1969, în satul Viişoara, raionul Edineţ.
A absolvit Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” din Chişinău,
Facultatea de Istorie.
Activitate:
Preşedinte-fondator al Societăţii Culturale “Pasărea Phoenix”.
Fondator şi editor al Revistei literare”Phoenix”/2oo4-2007/.
Producător autorizat al Festivalurilor-naţionale de muzică uşoară “Maluri de Prut” şi “Steaua Chişinăului”.
Apariţii editoriale:
“Poemele regretelor târzii”, ed. Lyceum, Chişinău, 1995;
“Risipitorul de iubire”, ed. Lyceum, Chişinău, 1995;
“Un clopot pentru Basarabia”, ed. Lyceum, Chişinău, 1996;
“Zeii nu mor în cer”, IFC, Chişinău, 1998;
“Spitale pentru îngeri”, IFC, Chişinău, 1998;
“Potopul Cultural”, IFC, Chişinău, 1999
“Sinceritatea ca Sentinţă”, IFC, Chişinău, 1999
“Poeme de pe timpul tăcerii de aur”, Abeceluş, Chişinău, 1999;
“Ziua poznelor frumoase”, versuri pentru copii, Abeceluş, Chişinău, 1999;
“Prăbuşit în flori”, IFC, Chişinău, 2000;
“Anna Ahmatova, Ivan Bunin. Versiune românească”, ed. 1, IFC, Chişinău, 2000;
“Colindă pentru niciodata mea”, Augusta, Timişoara, 2000;
“Moartea în Premieră”,Pasărea Phoenix, Chişinău, 2001;
“Cerul scris cu stele”, versuri pentru copii, Pasărea Phoenix, Chişinău, 2001;
“Literă din Dumnezeu”, Scrisul Românesc, Craiova, 2001;
“Regele învins”, Eminescu, Bucureşti, 2001;
“Demisionarea din umilinţă”, eseuri din Mahalaua Nebunilor, ABC, Chişinău, 2003;
“Nafura deşertăciunii”, sonete, ABC, Chişinău, 2002;
“Miracolul tristeţii se amână”, colinde în 2 vol., Eminescu, Bucureşti, vol. I-2002; vol. II-2003;
„Atentat la Veşnicie”, maxime și recviemuri / poeme-n două versuri și-ntr-un vers /2000-2005 /, ”Phoenix”, Chişinău, 2006;
“Atentat la Veşnicie”, maxime, reflecţii, recviemuri, ”Phoenix”, Chişinău, 2006;
“Atentat la Veşnicie”, maxime, reflecţii, recviemuri, ed. a 2-a, adăugită, ”Grafema Libris”, Chişinău, 2007;
“Ciocârlia cântă fără tălmăciri”, versuri pentru copii, ”Grafema Libris”, Chişinău, 2007;
“Din Cartea Copilăriei”, versuri pentru copii, ”Grafema Libris”, Chişinău, 2008;
“Anna Ahmatova, Ivan Bunin.Versuri tălmăcite de Traianus, ediţie nouă, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 2008/editată din iniţiativa şi cu suportul Guvernului Moscovei/;
“Eternul Înnăscut”, ”Lucian Badian Editions”, Otawa, Canada, 2008;
“Regăsit în Cer” /Trilogie/ 2000-2007, “Junimea”, Iaşi, 2009;
“Când s-au fost spus îngerii”, psalmi, ”Epigraf”, Chişinău, 2009;
“Inborn Into Eternity”, ”Lucian Badian Editions”, Otawa, Canada, 2009;
Revista Internationala STARPRESS
www.valcea-turism.ro
Topice: Recenzii | Comments Off on Traian Vasilcau – poetul luminii și bucuriei
Comentarii închise.
