« PĂRINŢII NOŞTRI | Principal | BASARABIA MEA »
„MAESTRUL şi MARGARETA”
de Ion Măldărescu, | August 31, 2009
„Aproape fiecare jucător din acest spaţiu dă dovadă, în aprecierea faptelor, de o rea-credinţă stupefiantă, dublată de un limbaj de o imundicitate extremă.”
Mircea Cărtărescu
DIN NOU, DESPRE „FALIMENTUL MORAL” AL ROMÂNILOR
„MAESTRUL şi MARGARETA”
Într-una din serile trecute am primit un link „binevoitor” de la o mai veche cunoştinţă. Fusese trimis, cum se spune, „la grămadă”, tuturor celor din lista expeditorului. Vă mărturisesc că nu agreez procedura trimiterii „în bloc” a mesajelor, prefer mesajele personale, acestea conţinând, în accepţiunea mea, o doză de respect acordată partenerului de dialog.
Am accesat adresa primită, aparţinând publicaţiei on-line REŢEAUA LITERARĂ – dialog european şi, surpriză, m-am simţit teleportat în faţa pupitrului de la care, un înger furtunatic dirija „corul robilor”.
Să fiu mai explicit, în cotidianul dâmboviţean, „Evenimentul zilei”, a apărut un text semnat de marele cărturar şi filozof, analist de marcă al fenomenului românesc, propusul literat (anul trecut, de către organizaţii fantomă, pentu Nobelul la literatură). Aţi ghicit, presupun. Este vorba de „ilustrul” Mircea Cărtărescu.
Citind expunerea din „Evenimentul Zilei” gândul m-a purtat în urmă cu mai bine de două decenii, înainte de 1989. Pe atunci, imediat după ce „umbra de la Târgovişte” emitea o teză, lăudacii vremurilor se buluceau să se mire şi, extaziaţi, să admire geniul marelui conducător.
Găsesc o similitudine aproape perfectă între ceea ce se întâmpla cândva şi prestaţia „oamenilor liberi”, forumişti în toată legea, cu un singur amendament: atunci, cei ce făceau temenele aveau o justificare: trăiau cu falsa impresie că sunt pe placul partidului şi aşteptau răsplata. Astăzi înghesuindu-se şi întrecându-se în laude la adresa domnului „mi se pare”, forumiştii, din „corul robilor” prezintă grave simptome caracteristice masochismului intelectual. Oricare dintre participanţii la „întrunire” ar fi putut emite aceleaşi idei, în parte justificate şi cuvinte pe măsură. Ce te faci însă cu amestecul de adevăr şi mistificare? Dirijoarea de la pupitru expusese admiraţia proprie pentru textul „marelui gânditor”, în cuprinsul căruia, acesta „uită” că postările, fie ele pertinente şi/sau de bun simţ, fie cele care utilizează limbajul trivial, nu sunt găselniţă românească, ci o veche meteahnă, „occidentală”, practicată mult înainte de „revoluţia” decembristă, de harababura din Piaţa Universităţii sau de mineriade.
Regretatul George Pruteanu spunea: „Politica este o curvă, doar atunci când o fac codoşii!” Spuneţi-mi vă rog, un nume, un singur nume de „politician” român care nu s-ar încadra în categoria amintită. Domnul M.C. „uită” iarăşi, că nu cu multă vreme în urmă, afiliat la „corul auto-intitulatei elite intelectuale”, a practicat acelaşi procedeu, ca şi componenţii „corului robilor” din forumul publicaţiei on-line, ca şi lăudacii de pe vremea „răposatului. „A uitat” că „cenuşiul naţional” practicat de însăşi domnia sa, se încadrează tot în… „orbirea generală” de care scrie în textul din ziar: „culegem roadele orbirii noastre, ale orbirii generale, ale orbirii de care taberele se acuză reciproc şi au cu toatele dreptate. Această orbire este provocată de pure şi simple reacţii emoţionale, mai ales resentimentare…” (Sublinierea autorului). „Ilustrul” procedează precum rabinul: “Şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate, cu toţii aveţi dreptate!”
Uşor timorat, are o tentativă de critică la adresa mass-media românească, însă are mare grijă grijă să nu deranjeze prea tare pe jurnalişti, fie chiar şi pei cei de duzină. Se declară – pe bună dreptate – revoltat „… de tot ceea ce a coborât societatea românească până la nivelul analfabetismului şi al imbecilizării” şi nu omite, la finalul textului analitico-filozofic din E.Z., să concluzioneze, să emită „sentinţa”: „Această degradare continuă e un coşmar din care nu ne putem trezi!” Şi punctum.
Detest vorbirea agresiv-trivială sau indecentă a străzii, a prezentatorilor de la unele emisiuni radio şi de televiziune, aici subscriu afirmaţiilor sale, însă de la a arăta cazuri concrete (pentru a nu-şi face neprieteni, domnul „mi se pare” nu numeşte pe cineva anume, că de, cine să-i mai înalţe osanale?) şi până la a generaliza, este drum lung..
Nedumerit, întreb, aşa cum am mai procedat cu luni în urmă, când, tot „marele gânditor” scria despre ”Falimentul moral” al românilor: care a fost sau este contribuţia omului cu limbaj academic, M.C., la oprirea fenomenului de degradare a societăţii? Este suficient comentariul „academic” din loja de la teatru?
Doamna de la pupitrul Reţelei literare, simultan cu ridicarea diapazonului, atenţionează forumiştii: „…remarc cat de necesara ar fi o societate civila vaccinata, imunizata, pentru a reactiona puternic la acest fenomen, dar si o intelectualitate romaneasca ce se implica viguros pentru vindecarea societatii. Din pacate, insa, societatea civila romaneasca e in agonie,Televiziunile, in opinia mea, ar trebui sa fie mai putin generoase cu timpii acordati personalitatilor compmise moral, mai ales atunci cand acestea vin sa dea lectii de morala. Din acest punct de vedere, Adrian Paunescu nu exceleaza in emisiuni de literatura…”.
Mai „apăsat”, o forumistă zeloasă scria: „Din clipa cand a aparut articolul scris de Mircea Cartarescu, l-am transmis tututot prietenilor pe net,cu rugamintea ca fiecare sa-l transmita mai departe”. (n.a. am reprodus, ad literam, mesajele forumiste).
Pentru că era nevoie să dea Cezarului ce i se cuvine, nici „Maestrul”, nici „Margareta” – dirijoarea „cenaclului ad-hoc”, nu au fost neglijaţi de participanţii la „întrunire”:
„Cu o subtilitate pe care numai el o poate avea, Mircea Cărtărescu intuieşte cauzele stării de fapt din România de azi. Este un articol memorabil, completat admirabil de fermele disocieri, ţinând de patologia media, ale Angelei Furtună. Într-adevăr, asistăm / participăm la o veritabilă confruntare a monştrilor:”
„Formizarea este trendul actual al presei, datorita crizei, care da castig de cauza editiilor on line ale ziarelor si publicatiilor.” (n.a. reproducere după forum)… şi uite-aşa, dă-i şi luptă, pân-la ziuă”.
Referindu-mă la câţiva forumişti de la REŢEAUA LITERARĂ, parafrazez chiar cuvintele „Maestrului”: „Unele afirmaţii citite recent mi-au făcut rău fizic.” Şi acolo, pe Reţeaua literară, publicaţie cu „pretenţii”, ca în cazul multor publicaţii on-line, sunt admise comentarii, mai mult sau mai puţin „academice”. Pe acestea, doamna ”Margareta” nu le observă… din pricina „pădurii”. (Există bloguri, chiar pe REŢEAUA LITERARĂ, unde comentariile nu sunt permise, deci „bârfa” este eliminată din start. Iată una din soluţiile de rezolvare).
29 iulie 2009
Topice: Meditaţii | Comments Off on „MAESTRUL şi MARGARETA”
Comentarii închise.
